d-l goe caracterizare

Caragiale aparþine perioadei marilor clasici alãturi de Creanga, Eminescu si Slavici. El este cea mai mare dramaturg roman si creatorul schiþei in literatura noastrã. Publicata mai intai in ziarul universul, opera „D-l Goe” a apãrut in 1901 in volumul momente si schiþe. Un mare critic al vremii i-a spus lui Caragiale ca ar fi trebuit sa intituleze acel remarcabil volum „monumente”, nu „momente”.

Goe este personajul de frunte al schiþei, prezent in toate momentele subiectului si in relaþie cu toate celelalte personaje. El este prezentat cu ajutorul caracterizãrii directe si indirecte.

Caracterizarea directa e fãcuta de cãtre alte personaje, damele, care ii contureazã un fals portret: „ e lucru mare cat e de deºtept”, „cu ce nu-i sade lui bine”, „simþitor, procopsit”, „apoi de, n-a invatat toata societatea carte ca dumneata”. Portretul fizic lipseºte dar se dau câteva detalii vestimentare, care trãdeazã originea sociala a tânãrului, dintr-o familie burgheza care punea mare accent pe aspectul exterior, dovedindu-si superficialitatea.

Caracterizarea indirecta reiese din fapte, relaþiile cu celelalte personaje, comportament si limbaj. Lenea si dezinteresul fata de învãþãturã reies încãþ de la începutul schiþei, când cititorul afla ca bãiatul a fost dus la Bucureºti pentru nu a mai ramane repetent. Pe peronul din Urbea X bãiatul îºi demonstreazã nerãbdarea ºi impulsivitatea, dovedind ca este obiºnuit sa i se facã totul pe plac.

In continuare cititorul afla ca modul in care bãiatul cere sa i se facã pe plac este þipatul si bãtaia din picior. Discuþia filologica despre forma corecta a cuvântului marinar demonstreazã incultura acestui ºcolar întârziat. Dupã ce propune si el tot o forma incorecta, le numeºte proaste pe dame „vezi ca sunteþi proaste amândouã”.

Soseºte trenul si femeile si gãseºte loc, iar Goe ramane pe colidor cu barbatii. Tot aceeaºi dorinþa de a pãrea mai matur decât in realitate este ilustrata si prin gestul matusii, de a-i pune biletul la pãlãrie „ca aºa þin barbatii biletul”. Neascultator si incapatanat, scoate capul pe fereastra si si pierde pãlãria împreuna cu biletul. Dupã o cearta de mahala, damele platesc biletul si o amenda. Lipsa de respect este ilustrata atunci când tanarului care îl sfãtuieºte sa nu scoata capul pe fereastra, ii rãspunde : „ce treaba ai tu uratule”.

Bãiatul este nepoliticos pentru ca le da replici jignitoare lui mam-mare si mamitei. Infantilismul copilului este demonstrat de discuþia pe care o poarta cu damele dupã ce se loveºte cu nasul de clanþa uºii cupeului. Neastâmpãrat si neascultãtor, se blocheazã in baie, de unde este scos dupã multe þipete disperate. In punctul culminant trage semnalul de alarma, provocând oprirea trenului. Dupã aceea, doarme cuminte in braþele lui mam-mare dovedind lipsa de rãspundere pentru faptele sale.